Ploaia

Ploua...dintr-o data ai impresia ca asisti la o inmormantare. Totul e trist, funebru, incercanat. Picurii de ploaie sunt lacrimi varsate dupa raposat; te crucesti si nu-ti vine sa crezi ca a plecat. Ziceam candva ca n-am urat, ca nu urasc, dar am uitat ca te urasc pe tine ploaie- grea ca un pacat de care nu mai poti sa scapi si-l porti atunci cu greu in suflet sperand ca intr-o zi va fi uitat, de nu cumva iertat.

"Imperativa si sonora ca un final de tamburina, cand fulgere vagabonde te prind si-ti sfasie vesmantul, cobori spre noi cu lacomia pagana, calda si felina a unor buze patimase, ce-ar saruta intreg pamantul....ploaia" I.  Minulescu