Putem să transformăm timpul în aliatul nostru în această perioadă, dacă ne organizăm bine și nu uităm să avem un scop.
La un moment dat, această situație critică va trece. Timpul nu s-a oprit în loc, chiar dacă noi stăm în casă!
Depinde de noi însă cum o vom depăși și cum vom răspunde noilor cerințe socio-economice.
Acum este momentul pentru NOI! Timpul petrecut acasă poate deveni investiție personală, fie că ne gândim la un curs care să ne ajute în carieră, la relația cu membrii familiei sau la un hobby pe care l-am neglijat, dar la care mereu ne-am gândit că ne poate transforma viața.
De aceea azi am ales să discut cu Hurezan Raluca, mamă și profesor la Liceul Teoretic ,,Emil Racoviță", Baia Mare.
👉 Cum reușiți în acest moment să împăcați serviciul de acasă, profesoară și serviciul full - time de mamă a doi băieți?😊
Sunt matinală, nu mi-am schimbat această obișnuință nici acum.
Dimineața, la cafea rezolv partea de școală ( citesc mesajele, răspund, caut materiale). Trimit mesaje o dată pe săptămână ( disciplinele mele au o ora pe săptămână ) și dau feedback în fiecare zi ( am 19 clase) lucrând pe două telefoane.
Apoi sunt disponibilă pentru familie.
👉 Care sunt provocările cu care v-ați confruntat în această perioadă din punct de vedere profesional? Dar din punctul de vedere al mamei Hurezan Raluca?
În primele zile emoțiile au fost copleșitoare ( frustrare, neliniște, neputință). Ca sa lucrezi profesional trebuie să dispui de resurse de acest nivel, dacă nu, o vei face, dar la nivel de provocare și va ține de conștiința fiecăruia cum va lucra.
M-am adaptat situației, dar toți elevii mei ( 400) dispun de laptopuri, pc, conexiune la internet bună? Nu!
Din punct de vedere al mamei, cu doi băieți de gimnaziu a fost mai greu! Daca nu ar fi avut fiecare telefonul lui, cu conexiune la internet nelimitat, nu puteam ține ritmul cu școala online.
👉 Cum e viața în pandemie? 😊 Ce faceți zilnic pentru a vă ridica moralul?
Prima săptămână a fost cea mai grea din punct de vedere emoțional, a urmat a doua cu un volum de muncă exagerat ( adrenalina adunată trebuia consumată intr-un perimetru de 100m pătrați).
A urmat a 3 a săptămâna organizată rațional, calm, lucrurile s-au mai așezat și am "acceptat" situația în care ne aflăm.
Ce facem zilnic?
Am observat un lucru, cu toate că suntem numai acasă, mintea noastră a setat ca există " sâmbătă și duminică " și în acele zile nu am făcut nimic legat de școală.
Băieții au teme, proiecte ( l-am ajutat pe David la proiectul "Căsuța lui Gesy " pentru ed. tehnologică, din postura de fotograf), audiții online, linkuri pentru a călători și vizita locuri și obiective. Mă alătur și eu acestor activități și învăț foarte mult ce sa fac sau să nu fac în raport cu elevii mei, urmărind reacțiile lor.
Ne jucăm. Pe echipe ( părinte-copil, în funcție de afinități) băieții joacă table cu taică sau, cu mine alte jocuri. Se uita la documentare, ascultăm muzică, filme. Momente de relaxare, am scos salteaua de masaj. Ne jucăm cu pisica, îngrijesc florile. Gătesc! Și se mai și ceartă din când în când. Nu au ieșit din casă deloc din 11 martie.
👉 Pe principiul ,,să privim partea pozitivă a lucrurilor", ați putea numi această perioadă ca una de dezvoltare? În ce sens și cum?
Cu siguranță da! Am regăsit timp pentru scris. Scrisul pentru mine este terapie. In raport cu ceilalți sunt o bună confidentă, dar eu rar fac confidențe despre mine. Din liceu am început să am jurnal. La început scrisul era stângaci, prin facultate căutam ca frazele să fie expresive, astfel încât să exprime tot ceea ce simțeam. Acum scrisul e tot terapeutic, intr-un ton optimist, cu puțin haz de necaz, cu autoironie, cu înțelepciunea unei persoane care este conștientă că viața își urmează cursul.
Si cum profesorii își influențează elevii, i-am provocat pe cei din clasa a X a, la psihologie, să scrie o pagină de jurnal al acestei perioade. Unele sunt emoționante!
Încă o dată mi-am dat seama că stăpânesc atât de bine utilizarea calculatorului, am învățat totul singură, doar din curiozitate. I-am învățat și pe băieți, cum să folosească aceste instrumente, când învățăm online.
E o perioadă propice pentru introspecție, de cautat în adâncurile ființei, noi resurse pentru următorii pași. Cu siguranță vom fi alții, vom avea o altă abordare a lumii! E un timp pentru: și as folosi titlul cărții
"Mănâncă, roagă-te, iubește"! Elisabeth Gilbert ( că tot e timp pentru lectură).
https://www.maramurescotidian.com/post/pandemia-s%C4%83-privim-partea-pozitiv%C4%83-a-lucrurilor-cu-hurezan-raluca-mam%C4%83-%C8%99i-profesor
Bunica mea dragă a plecat...Mimi pentru nepoți, strănepoți, chiar și pentru colegele mele cărora le povesteam adesea de prietenia noastră. Mimi a fost o bunică specială cu care am atât de multe amintiri, pe care le povestești cu lacrimile șiroindu-ți pe obraji și zâmbet de dor și drag. E un amestec de sentimente! E ceva deosebi, ca nepoții si strănepoții, si ei la o vârstă mare, să te poarte de acum în sufletul lor o viață. Vorbesc cu băieții, doi bărbați în miniatură și ne spunem, ce norocoși am fost s-o avem atâția ani cu noi. Câte amintiri, câte zâmbete, câte expresii, câte gesturi, ce stare de bine am trăit cu toții în jurul ei.
