De ce nu conduc?

     Am permis de ani de zile, l-am si schimbat, dar am condus din an in Paste pentru ca nu-mi place.
Daca ceva m-a stresat si ma streseaza este sofatul. Cand am pornit pentru prima data o masina si am auzit motorul masinii, am vrut sa si cobor pentru ca dintr-o data strada devenise atat de ingusta in fata mea, incat eram convinsa ca voi intra in prima masina de pe contrasens sau sigur 2-3 pietoni vor ajunge pe capota mea. Dupa doar cativa km, cand pulsul isi regaseste ritmul constat ca totusi incap lejer cateva masini pe o strada :)
De la prima cheie ma rugam in gand sa stea toti acasa. Si cei cu masinile, dar si pietonii (incurca lume).
Logica mea nu era a unui sofer!
      Cand in sfarsit se arata la orizont o strada libera: mare, lata, goala, nicio masina, niciun pieton gata sa sara in fata masinii, observ ditamai bolovanul pe partea mea de drum. Calculez in gand, mandra nevoie mare de ce inspiratie am avut, cum sa incadrez intre rotile masinii bolovanul, dar nu stiu cum se face ca instructorul imi citeste gandurile si ...aud ca in surdina "Sper ca nu ai de gand sa iei intre roti bolovanul......!" Nuuuuuuuuu, nici nu m-am gandit la asa ceva! :)))) Acum dilema mea era: pe ce parte sa fac depasirea!
       Pana m-am prins cum e cu datul cu spatele si virarile cred ca multi neuroni s-au distrus in calcule intortocate ale fizicii (cand virezi cu spatele, cum faci?).
        Pornirile in rampa au fost ceva de vis, de neuitat.
        Cel mai bine am stat la teorie si stau si acum. Invatasem chestionarele de ajunsesem sa visez intersectii de prioritate in care aveam: masina politiei, ambulanta si un elicopter SMURD :)))))) ei mai treci daca poti!
        Nu-i de mine sofatul.....imi place la nebunie sa merg pe jos, sa admir peisajul, sa adulmec mirosul teilor si al caprifoiului, sa aud rasetele copiilor si zgomotul strazii. Sa vad tineri plimbandu-se de mana sau batrani mergand agale cu mainile la spate avand tot timpul din lume sa ajunga la destinatie. Cand mergi pe jos ai timpul tau, stii exact cat faci de la un punct la altul. Gandurile iti zboara si poti crea pagini intregi, poti visa fara sa ai stresul ca nu mai stii in ce parte trebuie sa o iei si te uiti unde bipaie semnalizarea :)
          Stiu ca as conduce acum bine, pentru ca sunt foarte prudenta, calculez totul, ma gandesc la toate, dar nu-mi place si mai ales nu sunt nevoita sa conduc. Si atat timp cat ma vor tine picioarele vreau sa fac zilnic acesti km pe jos (cam 4-5 km merg zilnic pe jos).
          Iar cu 3 barbati in casa, care de pe acum stiu ce marca va avea masina lor, cand si cum vor conduce nu mai am nicio grija ca nu voi avea sofer! Dragos momentan se face sofer de URBIS si special pentru mine va face o statie la coltul strazii sa nu am de carat mult bagajele din statie. Si mi-a mai promis ca daca ma intalneste pe strada el va opri sa ma ia de pe drum, chiar daca nu-i statie (el va fi un sofer bun) :))))))))
In zilele cand nu se mai face sofer de autobuz, isi deschide magazin, dar tot aproape de casa, cu de toate si ieeeeeeeftine, caci numai la cumparaturi voi sta! Cam toate se invart in jurul a 2-3 lei!
            Cand toate sunt in favoarea mea, mai merita stresul si banii pe combustibil sa mai conduc?! :)