"Uite am primit medalie!"

           Cum se naste competitia, dorinta de fi cel mai bun, cum perseveram si invingem greul, rutina, oboseala? Rezultatele scolare nu se masoare numai in premii si coronite, ci mai ales in progresul inregistrat intr-un an de munca.
           Lucrez de 15 ani in invatamant, elevii cu care eu lucrez au depasit de mult etapa debutului, al incercarilor, sunt pregatiti pentru performante, au deja fixate teluri pentru ce vor face, dupa cei patru ani de liceu.
           Dar cum e la inceput, cand incepi din prima zi, acel punct 0 al acestui  drum al scolii, al muncii pentru o reusita in viitor? Se vorbeste tot mai mult de parteneriat incheiat intre scoala si parinte. De cativa ani chiar exista pe hartie acest contract, pe care il semnam si noi (ca parinti) si scoala, ca partener in actul educational.
       As fi foarte curioasa cati au citit acest contract,  pe care l-au semnat? Cati parinti se implica cu interes in viata scolara a copiilor lor?
        E simplu sa zici: de aceea il trimit la scoala, sa faca cu el! Nu-i asa...cele 4-5-6 ore pe care le petrece la scoala sunt doar o initiere a ceea ce inseamna progresul scolar, apoi vin orele de munca acasa, de studiu invididual, daca vrei mai mult.
        In diminetile, cand pleoapele nu vor sa se deschida, cand plapuma te infasoara cald ca o a doua piele si visele frumoase ale noptii nu te lasa sa te trezesti la realitate, vin cu alternativa: daca nu mai  vreti sa mergeti la scoala, puteti sa va angajati la vecinul cu cele 3 vaci, ca stiti deja sa numarati. Sau sa aveti grija de animale, ca le cunoasteti si stiti sa le numarati. Perspectiva viitorului de a sta langa o cireada se pare ca nu-i incanta si cu eforturi supraomenesti cu ochii inchisi si oftaturi prelungi si teatrale coboara cu picioarele in realitatea zilei de luni facand socoteala cat mai este pana vineri :)
         La inceputului anului Dragos incerca sa ma convinga ca e bun si cate un B, sau un S sau, de ce nu si un I. Eu o tineam pe a mea: cel mai bun e un FB.....incet, incet a inteles si el ca un calificativ bun, te scapa sa scrii de cateva ori greselile comise, ca un calificativ bun, inseamana ca ai stiut mai mult decat data trecuta.
Iar la finalul anului cand a luat coronita m-a intrebat putin surprins "De ce am luat coronita, ca nu stiu atat de bine germana?' "Pentru ca la inceputul anului scolar nu stiai absolut nimic, iar dupa un an de munca stii sa citesti, intelegi, scrii dupa dictare...."

           A fost atat de mandru pentru medalia obtinuta, diploma, coronita, incat mersul spre casa era saltat de pe un picior pe altul, zambetul era pana la urechi si indrepta medalia spre toata lumea "Uite, am primit medalie!"