Nu sunt o fire sportiva, nu am facut in viata mea sport, mai mult decat orele de educatie fizica si vreo 3-4 tentative in facultate cand mi-am facut abonament la sala si mi-am dat seama ca nu-i de mine praful din sala si transpiratia in valuri pentru o topaiala de amator.In schimb am admirat pana la lacrimi sportivii de top. Am trait cu emotie si cu tensiune de infarct fiecare finala, indiferent de sport. Am ramas cu sentimentul invingatorului mult timp, daca acesta a fost favoritul meu si m-a motivat in perioadele grele ale muncii mele. Sau am plans cu lacrimi innodate in barba si cu suspine, cand favoritul meu a pierdut si am jurat in gand "sigur data viiatore va castiga".
Dar nu pot sa inteleg comentariile de pe margine care au opinii "pertinente" si care ori idolatrizeaza pana la Dzeu si inapoi castigatorul ori urasc de moarte perdantul. Cum poti sa judeti de o asemenea maniera doi finalisti: primii doi dintr-o competitie? Inseamna ca traiesti degeaba si nu ai invatat nimic din ceea ce inseamna munca, perseverenta, competitie, castig sau infringere.
E atat de dureroasa infrangerea, dar a dracului de motivanta cand miza e mare si atat de scurta victoria, cand in spatele tau e cineva care asteapta sa-si ia revansa.
Felicitari Simona Halep! finala RG, 7 iunie 20014, cu Maria Sharapova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu