 |
| 14.06.2014 |
 |
| 16.07.2011 |
Anulatul nuntii, cred ca mi se tragea de la anuntul facut in biserica (daca cineva stie vreun motiv pentru care nunta ar trebui sa nu mai aiba loc, sa-l spuna) si filmele pe care le vizionam la aceea varsta (romantince si incurcate in itile vietii)
Imi amintesc emotia, freamatul cu care traiam evenimentul, amintirile care ramaneau in suflet (tineam minte atatea detalii pe care adultii nici macar nu le-au sesizat si ma intrebam, pana sa inteleg, de ce adultii traiesc intr-un anumit mod un eveniment, iar copiii altfel).Si cat e de frumos sa traiesti evenimentele cu suflet de copil!
Baietii participa la a doua nunta din viata lor, prima acum 3 ani, cand am fost nasi si au ramas in analele istoriei cu poza din balta :)
Anul acesta parca retraiam eu nuntile prin implicarea lor: am luat cadourile, am pregatit hainele, au dormit dupa masa vreo 3 ore.....si start distractie.
La biserica au stat cuminti si intrebau din cand in cand "ne-am comportat bine pana acum?....dar ce a urmat dupa, a fost peste asteptarile lor; au aruncat cu petale de trandafiri in miri la iesirea din biserica, au vazut cum au dat drumul mirii la porumbei (asta a fost senzatia evenimentului) si au si retinut replica "Vor zbura la Tg. lapus" (porumbeii fiind crescuti acolo).La restaurant cei sase chelneri nu s-au plimbat atat de mult, cat au facut-o cei 8 copii. Iar baietii au rezistat eroic pana la 4 dimineata!Daca ii intrebi ce le-a placut cel mai mult....au o lista intrega: cand au aruncat cu petale de trandafiri, porumbeii, masa cu fructe si bezele, efectele de pe ringul de dans, ca s-au jucat cu copiii mai mari, ce mai: TOTUL! Asta da nunta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu