Dorinta de la cumpana dintre ani

             Anii zboara parca ar avea aripi de ingeri sau ghiare de demoni. Pe unii ii simti greu, istovitori, lasa urme, din care ar trebui sa invatam; altii se falfaie usor, domol si lasa in urma amintiri, zambete si ecoul hohotelor de ras. Nu stiu cand trec. Acum e 31 decembrie, apoi ziua lui Cristi, Pastete, ziua mea, vacanta de vara, inceputul scolii, zilele copiilor si iar Craciunul. Se duc ....ne pierdem in detalii care ne macina in interior pentru a da bine in exterior

        In fiecare an ma gandesc cum sa sintetizez intr-o singura dorinta tot ce-mi doresc in noul an....ca nu-i voie sa trisezi.
           Imi doresc ca baietii sa fie fericiti, sa-i vad zilnic zambind si ma topesc cand il aud pe David razand in hohote. Sa fie calmi, senini, multumiti de rezultatele muncii lor, sa nu fie dezamagiti. Sa-si pastreze inocenta, dar treptat, treptat sa se instaleze si maturitatea. Sa reuseasca in fiecare zi sa fie tot mai independenti fata de noi, dar legati pentru totdeauna de "acasa" unde ii voi astepta cu pranzul preferat, ei aducandu-mi cafeaua preferata (din planurile de viitor pe care le tesem uneori). Sa fie sanatosi.
          Imi doresc atat pentru mine, cat si pentru Cristi, serviciu sa fie o parte placuta a vietii, nu incrancenare, ipocrizie, nu tipete si urlete.Imi doresc un climat unde sa ma duc cu placere. Imi doresc sa-mi fie apreciata munca, nu vanate greselile.
          Imi doresc ca banii pentru care muncim sa ne ajunga si sa nu ma mai crizez cand apare ceva neprevazut.
          Imi doresc ca in vacanta sa ne putem permite sa mergem undeva cateva zile impreuna cu copii.
          Sa fim sanatosi, sa avem parte de liniste si calm, ca sa putem functiona si sa dam randamentul dorit.
Cum sa sintetizezi totul intr-o singura dorinta?.....
Anul acesta voi trisa putin si voi rost repede, repede.....vreau tot ce-mi doresc pentru familia mea......dar voi cere organizat:  la sustinerea lucrarii, in lista Iepurasului,  de ziua mea, in vacanta, de Craciunul viitor......hai ca se poate ca doar nu am cerut totul pentru 1 ianuarie :)
La multi ani 2015!

Anul lui Dragos

Pentru ca facebook-ul s-a gandit sa ne arhiveze postarile in momentele cheie in imagini ale existentei noastre, am adunat si eu cateva poze din cateva memente importante din 2014 din viata lui Dragos.
Si din nou la scoala.....aceleasi emotii la inceput de an....

 8 ani (26 septembrie)

Sfantul Martin

In excursie Chiuzbaia

La Biserica Sf. Iosif (Colinde)

In spiritul Craciunul

      Pentru asa un eveniment cum este Craciunul nu poti sa-l treci decat cu un plan de actiune bine stabilit si alcatuit. Cum la noi toti suntem prinsi in capul muncii si e perioada cea mai aglomerata, final de an, serbari in doua parti si o singura mama, am luat totul din timp si organizat.
      Cumparaturile din timp, porcul taiat, planificat, listele cu meniul stabilit, cadourile cumparate cu cateva zile inainte, ce mai....toate mergeau ca in cartile "100 de sfaturi pentru un Craciun reusit".
     A sosit si ziua Z, ajunul Craciunul, cand se da drumul la furnal.....Cum ziua buna se cunoaste de dimineata asa am inceput si eu.....ciorba la foc, friptura la fezandat, salatele la rece....treaba mergea ca unsa, toate in grafic, deja vedeam sclipirea bucatariei si eu intr-o baie inspumata........cand.......Fiecare etapa a prajiturii trebuia sa zaboveasca putin in frigider la rece pentru intarirea cremei sau a glazurii.....bun, bag prima crema, cand sa o scot un miros parfumat de pin ma napadeste din interior. Tocmai se rasturnase o sticla cu sirop de muguri de brad. Si  suta de ml de sirop nu putea sa curga doar pe un raft, ci de sus pana jos, pe toate cele....Si dai la curatat, si scoate, si sterge, si cand mai era o singura carpa de dat, paaaaaac scap o sticla cu dulceata de ardei iuti, pe gresia din bucatarie. Gresie pe care eu o vedeam stralucind in maxim o jumatate de ora. Ma uit la sangeriul maclavaisului de pe jos, la cioburile care intotdeauna aduc nocroc si curat....
Finalizez si prajitura, excelenta!
     Depasisem deja ora preconizata, dar mai erau sanse sa iesim la 7 din casa pentru colinda. Strang rufele de pe uscator, aranjez ca la Merriot masa, in spiritul si decorul romantic al Craciunului, cand sa pun piciorul in baie aud......S-a cacat Tom in dormitor!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Soc si groaza, mirare simulata......mainile la brat in asteptarea punctului culminant...........asta a sunat ca anuntul "S-a furaaaaaaaaaaat mireasa!"
A urmat actiunea cea mai draga mie sa schimb patul. Din baia mult visata a ramas un simplu dus ca in armata sa reusim totusi sa iesim toti, gata, la 20 din casa.
Concluzia: la anu' trebuie lucrat mai atent la proceduri, aici s-a gresit :)))))) e ca la situatiile de urgenta din tara, se ocupa un singur om, Raed Arafat, in cazul nostru, eu.

Limba germana si David

          Intr-o seara misunand noi prin oras, dand frau liber amintirilor de acu' 30 de ani, cum iernile erau ierni si pe vremea asta umblam cu obrajii inghetati si ochii sticlind de bucurie ca vine vacanta si o data cu ea Craciunul, Mosul si colinda. Si cum umblam noi de la unii la altii si ne intalneam sa facem repetitii pentru colinda de Craciun pun si eu intrebarea:
- Voi ce colinda veti canta anul acesta?
Dragos:- Eu vreau una in germana! Dar se dovedeste ca nu o stie pe toata si nici David nu o stia. Renuntam.
David:- Eu vreau aia cu Abracadabra Ham-Ham. Simt usor cu imi creste tensiunea si-mi zic in gand "iar au chef de glume, nu iau nimic in serios".Daaavid te rog sa fii serios, ce colinda vrei sa propui? El tare pe pozitie si hotarat :Abracadabra Ham Ham.....si cu iritare in voce;
-De ce, mama, tu nu vrei asta?
Eu si mai surprinsa si socata, ma gandeam cu viteza fulgerului de unde au mai scos si colinda asta ???
-Mama, dar si tu o stii!
Aoleu, vorba lui David, e de rau ca nu-mi amintesc!
-Am cantat-o la biserica.....
Bingo......David se numeste ABRAHAM!!!!!
-Da, ai vazut ca si tu o stii :)))))))
Am renuntat si la asta ca Dragos nu a stia si ne-am intors la Mos Craciun cu plete dalbe

De la Abraham la Abracadabra ham ham!!!

Punte peste ani

Daca si Dragos la 8 ani se plange ca timpul a trecut atat de repede din 2006, eu ce sa mai zic cum a trecut din 197...?
M-am trezit dintr-o data in mijlocul evenimentelor, in tavalugul trecerii timpului. Nu-mi place sa creez evenimente, particip la ele....Daca le creezi esti furat de ideea obsesiva: sa iasa bine, daca esti spectator, sau, uneori devii actor fara sa vrei in piesa altuia, e superb, ca traiesti detasat, emotia sincera, asa cum vrei tu, si cu lacrimi, si cu rasete, si detasat si cu sufletul strans......traiesti, asta e ideea.
S-a mai dus un an.....nu stiu in ce categorie sa-l clasific si nici nu ma grabesc, ca am invatat sa am rabdare, asta e o alta lectie invatata in ultimii ani; un an in care  trei membri ai familiei facem parte din acelasi sistem ( al invatamantului ).....vai ce sentimente si ce lupte interioare au loc in inima mea cand sunt implicata de data aceasta dual! Cand valorile pe care eu le promovez copiilor mei sunt desuet si nu a mai auzit nimeni de ele, ca deh! si valorile au devenit moda....cu pene a la Iulia Albu :)
 Cand am plecat de la urgenta cu David ( a facut iar o criza de tuse astmatica) dna dr a zis ca e primul care a salutat-o.......pam, pam!Cand va zic eu ca unii vor deveni iar maimute, se vor intoarce in jungla.....si nu am de gand sa infiintez niciun ONG sa le salvez.....ca doar au parinti :)))))
Un an in care am terminat lucrarea de grad  (sunt foarte bucuroasa).
Am si dezamagiri, noroc ca nu de la oamenii la care tin......sic! sa muriti de ciuda ....aveam asteptari mai mari de la voi, dar goana dupa senzational te face sa devii o stire....si cand apari la stiri nu mai prezinti credibilitate pentru mine!
An - in care s-a votat noul presedinte al Romaniei K. Johannis....sa vedem ce-o sa iasa.... am invatat sa nu mai am asteptari, ca sa nu am deziluzii, in ceea ce priveste clasa politica din Ro nu mai am nicio speranta! E caz inchis: pleaca ai nostrii, vin ai nostrii!
An in care a intrat Tom in viata noastra. Familia completa e formata din: parinti, copii, catel, purcel.....la noi se completeaza cu un motan gri superb!
Ei si uite asa se apropie de final si acest an, se apropie momentul cand cortina va cadea, actorii se vor retrage la cabine pentru a-si da jos mastile si sa astepte un nou rol in 2015, poate rolul vietii sau o noua experienta! Pentru unii vor fi artificii, pentru altii o noapte obscura, banala, ca multe alte nopti ce va face punte intre 2014 si 2015.

Zile fara stralucire

Asta nu-mi place....cand  trec anotimpurile si trece timpul si zilele devin rutina, fara a mai apuca sa fac ceea ce-mi place. S-au dus in departare zilele frumoase, stralucitoare de vara, au trecut si cele de culoarea mierii, pierdute in curcubeul nuantelor de ruginiu.....acum e doar dimineata, ceata, ploaie, frig si iar seara si intuneric.
Nu mai sunt iernile de altadata, cand scaparau stelele pe cer si pasii scartaiau pe zapada inghetata bocna. Cand noptile erau mai luminate decat zilele scurte, de luna ce parea ca danseaza pe cer de frig. Intotdeauna imi era mila de luna iarna. As fi invitat-o sa se incalzeasca.....imi plac garniturile de pat cu luna si stele, in care luna e cu gura pana la urechi, de fericire ca se strecoara intr-un pat cald, in care mainile o imbratiseasa si o incalzesc. Stiu ca am o problema cu frigul, de aceea vara incerc sa acumulez toata caldura de care fuge toata lumea!

Trecutul.....un vesnic prezent!

         Credeam ca trecutul, uneori, mai este si uitat, ca memoria se mai goleste de informatii, dar aflu cu stupoare ca Frau Angela Merkel a purtat o tunica, pe care o are de 18 ani.........vai, si ea? Credeam ca  doar piesele de top, alea de zeci de mii de euro, nu se cade sa le imbraci de mai multe ori, ca pari o ţoapă, ca astea no name merg imbracate de mai multe ori :) Ca nu mi se pare o achizitie foarte scumpa!
        Acum nu stiu daca este rautate in articol sau invidie, trebuie sa vad cine il semneaza, daca e barbat e frustrarea, ca, lui nu-i incap niciodata hainele in dulap de bulendrele consoartei, daca e femeie, sigur invidia ca inca o mai incape tunica, dupa 18 ani....sau i-o fi dat drumul, o fi bagat vreun ic, pe ici pe colo :) ?
        Concluzia pe care am tras-o....fara fotografii, ca maine, poimaine scoate cineva din sertar dovada ca esti o zgarciomana, care nu si-a mai reinnoit garderoba de zeci de ani :)) chiar daca tu tineai ca etalon al siluetei tale, blugii din liceu, pe care in fiecare vara ii imbracai cu mandrie, ca inca te mai incap :))))
Articolul e semnat Rebecca Shuman :))))))

Final.....cu mulţumiri!

          Am citit şi recitit de zeci de ori lucrarea, încât am ajuns să o ştiu pe de rost şi să nu mai vad literele, ci ştiam ce cuvânt urmează, exact aşa am facut cu chestionarele de la examenul pentru carnet, de atâtea ori le-am realizat, încât memorasem 95 % din ele. Şi am luat 25 de puncte la sală!
          În sfarşit e gaaaaaaaaaaata, cu preţul că mi s-a lăţit fundul de la atâta stat pe scaun ;) nu-i uşor să fii funcţionar la ghişeu şi să stai opt ore pe zi pe scaun :) parcă aveau ceva sporuri, dar nu cred că pentru asta!
          Trebuie să le mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut vara asta şi au înţeles că timpul pe care nu l-am petrecut cu ei nu a fost timp pierdut, bunicilor care au supravieţuit verii fierbinţi cu cei doi năzdrăvani pe cap, lui Cristi pentru care prezenţa mea s-a contopit cu cea a calculatorului, pentru înţelegere şi suţinere şi nu în ultimul rând celor care m-au ajutat prin contribuţia lor, mai mult sau mai puţin vizibilă.
          Pentru o femeie e greu să împleteasca toate componentele şi casă şi familie şi cariera astfel încât să nu neglijeze ceva. E imposibil să faci totul perfect, în acelaşi timp şi la aceleaşi rezultate.Dar luate pe rând, fiecare la timpul lor, succesiv, neglijând câte una alta, cu înţelegere din partea celor implicaţi se mai poate, dar depinde foarte mult de priorităţile fiecăruia, de dorinţele pe care le avem într-un anumit moment.

Realizări mari şi realizări mici!

      

Sunt realizări mari şi realizări mici. Sunt lucruri pentru care munceşti toată viaţa şi nu le ai niciodată, sunt lucruri pe care ţi le doreşti aşa intr-o doară, ca pe un gând nebunesc şi scuturi repede capul să plece şi se intâmplă, de aici şi replica : ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se implinească.
Sunt multe lucruri care ţi se intâmplă in viaţă şi de asta viaţa are farmecul ei, dacă il simţi.
        Stiu că am trăim mult timp cu sentimentul acela de mândrie, de fericire, de realizare şi cu replica in urechi ; felicitări sunteţi licenţiată in filosofie! Am simţit-o ca pe o realizare unica a mea.
Nu s-a comparat cu sentimentul unic şi irepetabil de a-ţi ţine pentru prima dată copilul în braţe. Acesta este de altă factură, alte sentimente, alte note, din alt capitol al vieţii, in 2!
         Iar acum cand am primit feedback-ul pentru  lucrarea de grad, că pot s-o termin şi să o predau, am resimţit aceeaşi bucurie, a MEA. Acelaşi sentiment de reuşită interioară......al meu.

Fiecare cu lucrarea lui

    Vara asta mi-e dedicata in mare parte lucrarii de grad I. Am mai citit, am mai conspectat, facut planuri de idei pana acum, dar acum trebuie asamblata. Mi-am creat toate conditiile necesare de lucru: baietii la bunici, Cristi la serviciu aproape toata ziua, deci liniste si atmosfera de lucru.
       Dar.......la inceputul vacantei nu prea i-am bagat in seama, veneau, plecau, mai bateau ceva, mai o zi, doua pauza......e vorba de echipa de mesteri a vecinilor.
      Acum cred ca s-a schimbat, ca sunt cei care lucreaza in exterior la tencuiala. Vin la 7 cu precizie elvetiana si incep sa-si organizeze frontul de lucru:
- Baaa avem tigari?
- Daaaaaaaa!
- Cafea ati adus?
- Da, eu!
- Apa, aaaaapa avem?.....
- Daaaaaaa!
- Bine, ma, hai porniti muzica!
      Urca toti pe schela si dupa nici doua minute incep sa coboare pe rand, ca nu si-au luat toate sculele la ei. Se intalnesc jos si rad, ca iar trebuie sa urce. Sunt din nou sus pe schela si cioc, cioc, faaash, fash, taaaaaaaxiiiiiiiiii du-ma unde vrei......se aude atat de la radio, cat si din acompaniamentul unuia dintre ei! Ceilalti rad de el ca nu canta bine si strica piesa, se supara si ii provoaca pe ceilalti sa cante si sa te tii!
      Au decis sa opreasca muzica ca au nevoie de priza si incep sa converseze: ce-au mai facut in wkend, barfe din interiorul grupurilor de prieteni, cine s-a mai despartit, cine s-a mai cuplat, cine a refuzat oferte beton de lucru si prefera sa piarda vremea (ca asa sunt oamenii...concluziile lor) dar ceea ce e fantastic ca fiecare propozitie se termina cu o trimitere la origini, indiferent de contextul sau personajul despre care se vorbeste.
      Acum e liniste, ca dupa doua ore de lucru sunt in pauza :)

revin cu completari :)

      Intr-o pauza de-a mea, la bucatarie, ca eu doar mut frontul de lucru de la birou la aragaz :) aud perfect dialogul lor, care este savuros, si-mi pare rau ca nu am timp mai mult sa stau sa ascult, eventual sa notez tot.
-Bai ati vazut ca tot wkendul au arata-o pe Elena Udrea si prietenele, la aerobic?
-Da, ma, numai pe curul ei au tinut camera de filmat! (rasete)
-Oare au facut audienta?
-Pai tu ce crezi, nu stii ca au aratat-o si la plaja...........
-Ma arata bine, se intretine .....cred ca o voteaza cativa barbati :))))))))

Videoclipuri

http://slide.ly/view/faafe04d247c4076488a4dbfe6fb0455

http://slide.ly/view/1dea421a832fb8189e7080bb1b20a3b0

Amintiri dragi despre tara mea

  

   Sunt excursii si excursii, vizite si vizite, fiecare varsta are descoperirile ei, trairile ei. Fiecare intalnire trezeste sau omoara in noi diferite sentimente....
     "Prieten crescut la oras sau de o fiinta cu sufletul satului: casa in care ai intrat si-a regasit stapanul etern si locul firesc in curtile dorului. Iti multumesc pentru intelegerea si rabdarea de-a fi prieten al adancului, tovaras al linistei, joc peste fapte" (Lancram - L.Blaga)
      Aceste cuvinte ne asteptau la Lancram (casa memoriala a lui L. Blaga). Pentru noi ce-i care-i trecem pragul cu sfiala, cuvintele devin sfinte si mute, pentru a putea scrie in cartea de onoare. Si atunci cu evlavie ne lasam o parte din suflet acolo printre atata istorie si trecut, lasam o doza de prezent si luam cu noi imagini, senzatii care ne-au rascolit.
      Asa facem de fiecare data: lasam parti din suflet si ne umplem golul, cu amintiri. Frumoase amintiri iti creaza Romania! (iunie 2000)

Cantare vantului

„În iubire nimeni, nimeni
nu-şi ţine cuvântul.
Veşnic strâns îmbrăţişat
te-a ţinea numai pământul.”
Astfel cântă sfâşiat
lângă mine vântul,
când la dreapta, când la stânga,
lângă mine vântul.



                               Lucian Blaga - Cantare vantului

Panza de paianjen

    
   Sincer, nu mai stiu de cate ori am citit-o. Dar au fost verile de liceana in care am savurat-o ca pe o prima intalnire. Nici nu stiu ce-mi place mai mult la cartea asta: Diana (tineretea ei), iubirile ei, vara, marea sau toate la un loc.
        Intr-o sesiune de vara am plecat cu romanul bine ascuns intre cursurile de metafizica in parc, sa invat. Le spusesem fetelor ca lungile lor pauze de cafea si tigara ma vor face sa-mi pic examenul. Dar puteai sa inveti metafizica in parc? Premeditasem toata scena si cu romanul sub brat m-am furisat pe o banca si m-am cufundat in lectura. Dupa vreo 3 ore de lectura, cu constiinta incarcata, dar cu sufletul plin de inspiratie am citit si eu primul subiect "Fiinta si nefiinta" si l-am retinut pentru totdeauna, mai ales ca acela mi-a si picat la examen.(am luat 8).
        Acum cativa ani, intr-o dupa masa de iarna, am luat cartea si cu o cana de ceai m-am apucat de lectura......nu a mers. Degeaba, mintea mea asocia lectura acestei carti cu vara. Si cu parere de rau am pus-o inapoi in raft.
        Zilele astea cautand o carte pentru lucrarea de grad, ochii imi cad pe "Panza de paianjen" de Cella Seghei. Simteam cum inima imi bate tare, de parca s-ar fi miscat hainele pe mine, o simteam in gat. Si cu mainile tremurande, ca dependentii de substante, cu ochii sticland de bucurie am apucat-o. Am deschis-o si m-a izbit mirosul ei. Nu stiu de ce, dar parca mirosea la fel, ca in toate verile cand am citit-o. Parca miroase a saloanele acelea, de demult, cochete in care femeile se intalneau la un ceai si vorbeau despre mondenitatile zilei.
         Cu siguranta vara asta am s-o recitesc!

    "Je crois le secret de votre tristesse, (car vous etes triste, Laura), c'est que la vie vous a divisee. L'amour n'a voulu de vous qu'incomplete.
     Vous repartissez sur plusieurs ce que vous auriez voulu donner a un seul."
                           Andre Gide    (motto-ul cartii)
"Ma voi putea retrage dupa bunul meu plac.Dar trebuie sa mai incerc,sa mai caut,poate mai exista un drum.” 

 "Dar câtă nevoie aveam să fiu fericită! De unde să ştiu că fericirea nu e euforia, vârtejul, beţia, senzualitatea difuză, camuflată în atâtea învelişuri poleite de o poezie falsă?!"

 "Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor poate fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune."

" Trăisem cu năzuinţe, cu nelinişti, cu ochii mari deschişi, într-o sforţare asemenea aceleia pe care o face orbul să vadă. Şi nimeni nu mă ajuta să-mi aleg cărarea, să văd adevărul. Adulmecam în acel fiecărui anotimp, al fiecărei clipe rostul vieţii mele, împlinirea mea adevărată, simplă, bună, fără s-o găsesc. Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune."
                         "Panza de paianjen" Cella Seghei

Fara happy end! :(

     Era deja miros de vacanta si gandul meu zbura undeva in afara scolii....."Gata azi?" "Daaaaa! Mai las si pentru maine! "Da, unii au timp si maine!" ultima conversatie cu dnul profesor Ionescu Dan (Joi 26.06.2014) Azi, nu mai exista acel maine al meu, pentru dansul...a avut dreptate: azi am aflat ca a murit si maine este inmormantarea. :( Sincere condoleante familiei si pareri de rau!

A plecat pentru totdeauna intr-o nesfarsita vacanta! :(

     Azi suntem, si intr-o clipa am disparut. Lasam in urma noastra doruri, cuvinte nespuse si multe intrebari. Este singurul lucru ireparabil, trecerea in nefiinta. Asta e viata! Ciudata, bizara, complicata, fericita, trista si niciodata cu happy end!

Din lumea reala in cea virtuala

      Nu-mi amintesc cand am accesat internetul pentru prima data, dar oricum imi amintesc ca era scuuuump tare. Intram cu minutul, se purtau cafe neturile. Intram pentru mesaje, pe diferite situri si presa online. Apoi au aparut siturile pe profile: pentru hobbyuri, situri unde oamenii cu aceleasi preocupari, intrau sa caute, sa schimbe pareri.
     
Unele aveau forumuri cu topicuri deschise pe diferite subiecte fierbinti de la bucatarie, dragoste, cum sa schimbi pempersul....si uite asa am cunoscut fete, cu care ne-am vazut si intalnit, mers chiar in vacanta si in viata reala si cu care inca mai tin legatura.
      Au aparut apoi retelele de socializare. La inceput se formeaza cercul prietenilor de famile, apoi vin prietenii/ cunostinte din viata reala sau prieteni virtuali. Unii iti trezesc interesul prin postarile lor si indraznesti sa trimiti un mesaj privat si discutia se leaga, ca si cum ghemul se desfasoara, rapid, fara pauze de zici ca te cunosti de cand lumea. Si uite asa ai ajuns sa intri intr-o lume, in care cu siguranta in viata reala nu ai fi avut sansa.
Asa interactionezi cu scriitori, on line si citind postarile lor parca unele cuvinte iti sunt rupte si din sufletul tau. Te regasesti in fiecare om interesant cu care ai interactionat, chiar daca doar tastand.
Din cand in cand fac ordine in lista de prieteni pentru ca tin sa scrie corect romaneste, sa nu se hahaie la toate postarile, ci sa aiba ceva de spus, nu doar emoticoane si oftaturi goale (sunt situri de profil pentru asa ceva)
      De la o anumita varsta e simplu sa-i selectezi, dar ce te faci cand naivitatea e mare si copiii cad in plasa pedofililor, traficantilor? Din spatele ecranului orice femeie e miss, orice barbat e play boy, dar la o anumita varsta nu stii asta, nu crezi asta si suferi. Sub diferite profile poti sa fii tot ce n-ai fost si nu vei fi niciodata.
Mare noroc cu posibilitatea de blocare, stergere din lista a tuturor nepoftitilor :)

Omul liber nu cere, isi ia singur.....

        Nimic nu-i mai spectaculos, mai incarcat de emotie decat, inca o zi de vara pe care o redescoperi, cand razele soarelui razbat, ceata invaluie gales piscurile dealurilor.
Diminetile de vara sunt spectaculoase, ceata invaluie ca o vata dealurile si se ridica disipandu-se in neant lasand cerul de un albastru prea limpede, incat sa nu te doara ochii privindu-l .
       Erau acelasi strazi pe care le revedeam la distanta de cativa ani, "strazi cu nume" cum imi place sa le numesc pentru a le diferentia de atatea strazi pe care am trecut, fara sa pot spune pe unde am fost. Alei ce se infundau in garduri vii, imprejmuite de magnolii, smochini si alti copaci exotici. Si ca orice anonim trec fara a atrage nimanui atentia, in schimb observ, dar mi-e lene sa fac deductii si atunci plec.....mai departe si mai departe......Spre ce? 
        Omul liber nu cere, isi ia singur..... (13 august 2000)

Ca tot e la moda razganditul

       Parca cu invidie ii privesc dimineata cum in 5 minute sunt gata. Cum dusul de dimineata ii revigoreaza si sunt fresch, cum camasa si pantalonii se potrivesc fara cusur, fara sa trezeasca mii de dileme in suflet.....
Daca ma imbrac cu fusta, neaparat trebuie sa iau tocuri. Si orele de stat in picioare si mersul pe jos te fac sa gandesti la sfarsitul zilei, sigur ispasesti o serie de pacate aici pe pamant, cand fiecare pas e parca mai departe de casa si pantofii parca nu mai sunt ai tai.
         Nu cred ca-si imagineaza vreunul cu ce sacrificii se obtin buclele (cu miros de par ars de la placa - o tehnica mai noua- sau dormitul in fund, cu moatele in cap sau bigudiuri, in vremurile demult apuse)
Stiu ca femeile devin demne de scene hilare in dorinta de a fi "atragatoare".....da atrag priviri de mila, cand le vezi pe unele cocotate pe platforme si nu pot sa-si tina echilibrul sau coafate ca nasa mare, ziua in amiaza mare.
         Si mai am o dilema: de ce iesi din casa nemachiata (te-a vazut lumea pe strada, te-ai intalnit cu colegii) si incepand cu ora a 2 a, dupa ce  ti-ai baut cafeaua, incepi sa te machiezi, pe sub banca, ca la pauza mare sa fii gata aranjata?
          Una peste alta nu-i corect ca noi sa avem nopti albe: cum sa o mai scoatem la capat cu dietele, cu culoarea parului, cu lungimea lui, sa fie cret sau drept si ei "un tuns ca de obicei".
Pentru ca intotdeauna am jonglat cu lungimea parului azi am vrut sa ma tund, dar fetele nu au fost acolo, asa ca maine nu mai sunt sigura ca mai vreau par scurt :) Am avut toate lungimile de par posibile si de fiecare data m-am simtit bine in pielea mea. Cand constat ca elasticele de par s-au inmultit peste masura sau clemele sunt prin toata casa, de obicei ma tund scurt :)
          Si totusi m-a tinut pana azi (26.06) dorinta de a mai tunde, nu la fel ca in poza pe care am atasat-o ieri, azi mi s-a parut prea scurt asa ca am dus ca model asta:

"Uite am primit medalie!"

           Cum se naste competitia, dorinta de fi cel mai bun, cum perseveram si invingem greul, rutina, oboseala? Rezultatele scolare nu se masoare numai in premii si coronite, ci mai ales in progresul inregistrat intr-un an de munca.
           Lucrez de 15 ani in invatamant, elevii cu care eu lucrez au depasit de mult etapa debutului, al incercarilor, sunt pregatiti pentru performante, au deja fixate teluri pentru ce vor face, dupa cei patru ani de liceu.
           Dar cum e la inceput, cand incepi din prima zi, acel punct 0 al acestui  drum al scolii, al muncii pentru o reusita in viitor? Se vorbeste tot mai mult de parteneriat incheiat intre scoala si parinte. De cativa ani chiar exista pe hartie acest contract, pe care il semnam si noi (ca parinti) si scoala, ca partener in actul educational.
       As fi foarte curioasa cati au citit acest contract,  pe care l-au semnat? Cati parinti se implica cu interes in viata scolara a copiilor lor?
        E simplu sa zici: de aceea il trimit la scoala, sa faca cu el! Nu-i asa...cele 4-5-6 ore pe care le petrece la scoala sunt doar o initiere a ceea ce inseamna progresul scolar, apoi vin orele de munca acasa, de studiu invididual, daca vrei mai mult.
        In diminetile, cand pleoapele nu vor sa se deschida, cand plapuma te infasoara cald ca o a doua piele si visele frumoase ale noptii nu te lasa sa te trezesti la realitate, vin cu alternativa: daca nu mai  vreti sa mergeti la scoala, puteti sa va angajati la vecinul cu cele 3 vaci, ca stiti deja sa numarati. Sau sa aveti grija de animale, ca le cunoasteti si stiti sa le numarati. Perspectiva viitorului de a sta langa o cireada se pare ca nu-i incanta si cu eforturi supraomenesti cu ochii inchisi si oftaturi prelungi si teatrale coboara cu picioarele in realitatea zilei de luni facand socoteala cat mai este pana vineri :)
         La inceputului anului Dragos incerca sa ma convinga ca e bun si cate un B, sau un S sau, de ce nu si un I. Eu o tineam pe a mea: cel mai bun e un FB.....incet, incet a inteles si el ca un calificativ bun, te scapa sa scrii de cateva ori greselile comise, ca un calificativ bun, inseamana ca ai stiut mai mult decat data trecuta.
Iar la finalul anului cand a luat coronita m-a intrebat putin surprins "De ce am luat coronita, ca nu stiu atat de bine germana?' "Pentru ca la inceputul anului scolar nu stiai absolut nimic, iar dupa un an de munca stii sa citesti, intelegi, scrii dupa dictare...."

           A fost atat de mandru pentru medalia obtinuta, diploma, coronita, incat mersul spre casa era saltat de pe un picior pe altul, zambetul era pana la urechi si indrepta medalia spre toata lumea "Uite, am primit medalie!"

La revedere gradinita si clasa I (2013/2014)

 A mai trecut un an, poate cel mai greu an al unui scolar sau al unui gradinar la final de etapa.

Final de clasa I 17.06.2014

Dragos a incheiat clasa I. A fost un an greu si pentru el si pentru mine care am lucrat cot la cot cu el, la fiecare liniuta, cuvant invatat la germana sau socoteli la matematica. Mi-am dat seama ca puiul de om are nevoie de multa sustinere, rabdare, tact ca sa poti face ceea ce iti doresti.

Acum cand mai sunt cateva zile pana la mult asteptata vacanta mare rememoram multe activitati placute pe care nu le va uita, poate, toata viata. Prima excursie la care a participat (la Salina Turda),Fasching, saptamana "Scoala Altfel" de care a fost foarte incantat, activitatile facute impreuna cu parintii la Dezvoltare personala si medalia (prima lui medalie) la final de clasa I.

Casa Olarului Baia Sprie

Excursie Casa Olarului

Prima zi de scoala (clasa IG 15.09.2013)

David e incheiat etapa cea mai frumoasa a vietii- gradinita. Cu glasul gatuit de emotie a repetat zile in sir poezia spunandu-mi "Stii ca unii copii plang cand spun poeziile, pentru ca le pare rau ca termina gradinita! Tie iti pare rau? Da, dar eu nu vreau sa plang!". Asteapta sa inceapa scoala, i se pare ca Dragos a primit mai multa atentie anul acesta si asteapta ca si el sa fie bagat mai mult inseama. A fost o competitie intre ei, in calificative, aprecieri. Daca unul a avut FB, celalalt a facut fisa cu aplauze :)

De ce nu conduc?

     Am permis de ani de zile, l-am si schimbat, dar am condus din an in Paste pentru ca nu-mi place.
Daca ceva m-a stresat si ma streseaza este sofatul. Cand am pornit pentru prima data o masina si am auzit motorul masinii, am vrut sa si cobor pentru ca dintr-o data strada devenise atat de ingusta in fata mea, incat eram convinsa ca voi intra in prima masina de pe contrasens sau sigur 2-3 pietoni vor ajunge pe capota mea. Dupa doar cativa km, cand pulsul isi regaseste ritmul constat ca totusi incap lejer cateva masini pe o strada :)
De la prima cheie ma rugam in gand sa stea toti acasa. Si cei cu masinile, dar si pietonii (incurca lume).
Logica mea nu era a unui sofer!
      Cand in sfarsit se arata la orizont o strada libera: mare, lata, goala, nicio masina, niciun pieton gata sa sara in fata masinii, observ ditamai bolovanul pe partea mea de drum. Calculez in gand, mandra nevoie mare de ce inspiratie am avut, cum sa incadrez intre rotile masinii bolovanul, dar nu stiu cum se face ca instructorul imi citeste gandurile si ...aud ca in surdina "Sper ca nu ai de gand sa iei intre roti bolovanul......!" Nuuuuuuuuu, nici nu m-am gandit la asa ceva! :)))) Acum dilema mea era: pe ce parte sa fac depasirea!
       Pana m-am prins cum e cu datul cu spatele si virarile cred ca multi neuroni s-au distrus in calcule intortocate ale fizicii (cand virezi cu spatele, cum faci?).
        Pornirile in rampa au fost ceva de vis, de neuitat.
        Cel mai bine am stat la teorie si stau si acum. Invatasem chestionarele de ajunsesem sa visez intersectii de prioritate in care aveam: masina politiei, ambulanta si un elicopter SMURD :)))))) ei mai treci daca poti!
        Nu-i de mine sofatul.....imi place la nebunie sa merg pe jos, sa admir peisajul, sa adulmec mirosul teilor si al caprifoiului, sa aud rasetele copiilor si zgomotul strazii. Sa vad tineri plimbandu-se de mana sau batrani mergand agale cu mainile la spate avand tot timpul din lume sa ajunga la destinatie. Cand mergi pe jos ai timpul tau, stii exact cat faci de la un punct la altul. Gandurile iti zboara si poti crea pagini intregi, poti visa fara sa ai stresul ca nu mai stii in ce parte trebuie sa o iei si te uiti unde bipaie semnalizarea :)
          Stiu ca as conduce acum bine, pentru ca sunt foarte prudenta, calculez totul, ma gandesc la toate, dar nu-mi place si mai ales nu sunt nevoita sa conduc. Si atat timp cat ma vor tine picioarele vreau sa fac zilnic acesti km pe jos (cam 4-5 km merg zilnic pe jos).
          Iar cu 3 barbati in casa, care de pe acum stiu ce marca va avea masina lor, cand si cum vor conduce nu mai am nicio grija ca nu voi avea sofer! Dragos momentan se face sofer de URBIS si special pentru mine va face o statie la coltul strazii sa nu am de carat mult bagajele din statie. Si mi-a mai promis ca daca ma intalneste pe strada el va opri sa ma ia de pe drum, chiar daca nu-i statie (el va fi un sofer bun) :))))))))
In zilele cand nu se mai face sofer de autobuz, isi deschide magazin, dar tot aproape de casa, cu de toate si ieeeeeeeftine, caci numai la cumparaturi voi sta! Cam toate se invart in jurul a 2-3 lei!
            Cand toate sunt in favoarea mea, mai merita stresul si banii pe combustibil sa mai conduc?! :)

Invitati la o nunta (Andreea si Mihai)

 

14.06.2014

Imi amintesc de parca a fost ieri, participarea mea, copil fiind la cateva nunti. Implicarea in organizare, de zici ca eu luam procentul de castig, emotia cu care asteptam sa treaca mai repede timpul, sa vina o data evenimentul si spinul din inima: daca se va intampla ceva si nunta se va anula sau parintii se vor razgandi si nu ne vor mai lua?

16.07.2011

Anulatul nuntii, cred ca mi se tragea de la anuntul facut in biserica (daca cineva stie vreun motiv pentru care nunta ar trebui sa nu mai aiba loc, sa-l spuna) si filmele pe care le vizionam la aceea varsta (romantince si incurcate in itile vietii)
Imi amintesc emotia, freamatul cu care traiam evenimentul, amintirile care ramaneau in suflet (tineam minte atatea detalii pe care adultii nici macar nu le-au sesizat si ma intrebam,  pana sa inteleg, de ce adultii traiesc intr-un anumit mod un eveniment, iar copiii altfel).
 Si cat e de frumos sa traiesti evenimentele cu suflet de copil!

Baietii participa la a doua nunta din viata lor, prima  acum 3 ani, cand am fost nasi si au ramas in analele istoriei cu poza din balta :)
Anul acesta parca retraiam eu nuntile prin implicarea lor: am luat cadourile, am pregatit hainele, au dormit dupa masa vreo 3 ore.....si start distractie.

La biserica au stat cuminti si intrebau din cand in cand "ne-am comportat bine pana acum?....dar ce a urmat dupa, a fost peste asteptarile lor; au aruncat cu petale de trandafiri in miri la iesirea din biserica, au vazut cum au dat drumul mirii la porumbei  (asta a fost senzatia evenimentului) si au si retinut replica "Vor zbura la Tg. lapus" (porumbeii fiind crescuti  acolo).

La restaurant cei sase chelneri nu s-au plimbat atat de mult, cat au facut-o cei 8 copii. Iar baietii au rezistat eroic pana la 4 dimineata!Daca ii intrebi ce le-a placut cel mai mult....au o lista intrega: cand au aruncat cu petale de trandafiri, porumbeii, masa cu fructe si bezele, efectele de pe ringul de dans, ca s-au jucat cu copiii mai mari, ce mai: TOTUL! Asta da nunta!